Business - Interviuri

La sfarsitul saptamanii trecute, compania clujeana Brinel a organizat un eveniment special - „Brinel Oscar Gala” - o reuniune destinsa dedicata partenerilor, colaboratorilor si echipei Brinel. Cu aceasta ocazie, i-am adresat cateva intrebari lui Marcel Borodi, managerul general si totodata actionarul majoritar al companiei. "Domeniul IT in sine se transforma tot timpul si te obliga sa te adaptezi continuu la noi tehnologii. Tot ceea ce crezi azi ca este puternic, durabil, maine se schimba si trebuie sa inveti de la inceput", spune acesta.

Rep: De ce “Brinel Oscar Gala” si de ce acum, cand Brinel implineste 16 ani de activitate? Nu e un numar “rotund”…

Marcel Borodi: Atunci cand Brinel a implinit 14 ani, adica in 2005, ne-am propus sa ne promovam identitatea. Am inceput cu 14 - “one for IT”... La 14 ani, oamenii primesc o carte de identitate. Atunci a fost primul eveniment in aceasta formula, in care am incercat sa aducem alaturi de noi, intr-o atmosfera placuta, beneficiari dragi, autoritati, partea media si, desigur, parteneri sau furnizori. Apoi, 15 (ani) era deja o cifra considerata rotunda - nu stiu de ce - poate pentru ca e multiplu de 5; 17 (ani) chiar nu are nici o semnificatie, iar la 18 ani esti considerat major.

In alta ordine de idei, 2007 este un an de acces in Europa si, in plus, un an in care cinematograful romanesc s-a consacrat. Chiar daca IT-ul nu este o arta, am vrut sa fie o celebrare a intrarii spectaculoase a tehnologiei romanesti in Europa. Apoi, 2007 a fost anul in care cateva companii importante din domeniul tehnologiei inalte au ales Clujul. Deci, un fel de Oscar pentru IT-ul romanesc. Dar, esenta acestui eveniment ramane aceeasi: avem nevoie, macar o data pe an, sa ne intalnim cu totii intr-un cadru relaxat, sa sarbatorim investitiile in IT ale partenerilor si beneficiarilor nostri, munca depusa de colegii mei si parteneriatele pe care le-am stabilit.

Rep: Cat de dificili au fost primii 16 ani pentru Brinel?

M.B.: Au fost ani interesanti, in care am trait multe transformari. De fapt, domeniul IT in sine se transforma tot timpul si te obliga sa te adaptezi continuu la noi tehnologii. Tot ceea ce crezi azi ca este puternic, durabil, maine se schimba si trebuie sa inveti de la inceput. Uneori, conceptele sunt absolut noi. Din acest punct de vedere a fost greu, dar aceasta este o greutate acceptata. Cei care vor sa faca IT stiu acest lucru. Pe de alta parte, in acesti ani au fost anumite evenimente - ma refer la prabusirea dot.com in SUA, la criza telecom in Europa, la 11 septembrie - care au schimbat prioritatile in tehnologie si care au indus, peste evolutia normala din IT, schimbari de directie destul de mari. In particular, transformarile din Romania - vorbim despre tranzitia de la comunism la o economie sa-i spunem normala si libera, intrarea in NATO, in UE - au generat alte niveluri de adaptare si eforturi din partea noastra.

Constatam acum ca am intrat intr-o economie deschisa si ca nu prea mai sunt bariere in intrarea capitalului strain in Romania; eventual exista bariere pentru cel romanesc, pentru a concura afara.

In toti acesti ani, sunt o multime de lucruri pe care le-am invatat degeaba. Am invatat sa luptam cu hiperinflatia - probabil ca nu va mai trebui sa o facem; am invatat sa obtinem valuta pentru importuri - probabil ca nu vom mai avea nevoie, deoarece convertibilitatea functioneaza. Iar exemplele ar putea continua. Sunt lucruri pe care am fost siliti sa le invatam, dar care in prezent nu mai au nici o eficienta in activitatea de zi cu zi.

Amintesc apoi faptul ca nu am avut parte de o experienta importanta in managementul resurselor umane. Noi nu concuram cu alte firme pentru a atrage personal calificat, deoarece in Romania era supraoferta in domeniu. Companiile din alte tari au deja o traditie in managementul acestor resurse.

Rep: Credeti ca ati fi putut realiza mai mult daca nu pierdeati timpul cu aceste lucruri?

M.B.: Poate faceam lucruri care sa ne fie mai folositoare acum. Poate. Nu stiu. Dar, cu siguranta, daca normalitatea pietei autohtone sau convergenta pietei europene se atingeau ceva mai repede, eram obligati sa invatam mai devreme acele lucruri normale, specifice unei economii asezate. Acum, e ca invatatul in sesiune. Mai ai cateva saptamani, luni, pana navalesc alti investitori si trebuie sa inveti in ultima zi toata partea sofisticata de resurse umane. Nici partea de marketing nu a fost foarte bine stapanita de piata noastra si in regimul tranzitoriu, in general. Ganditi-va ca pe vremea cand nu exista suficienta valuta, singura conditie sa ai succes in piata era tocmai sa importi marfa. Cererea era mult mai mare decat oferta, insa nu aveai valuta. In acele vremuri, nu aveai nevoie in primul rand de marketing, ci de finantare. Sa va dau un alt exemplu. Mult timp nu am avut acces la credite din cauza ca nu aveam destule cladiri. Dupa ce am avut cladiri, banca au vrut altfel de garantii. Oricum, au fost multe elemente care au perturbat evolutia economica; au fost derute pe care ni le-a indus piata fara ca cineva sa aiba vreun avantaj de aici.

Rep: Pe langa probleme, exista si o parte pozitiva in aceasta evolutie...

M.B: Partea pozitiva consta in pasiunea pentru tehnologie a romanilor. Strainii cu care vorbim sunt uimiti de traditia romanilor in matematica, in informatica, in inginerie. Se mira. Ei sunt mult mai buni in marketing si mult mai putin interesati de partea tehnica.

Vorbeam recent cu niste prieteni austrieci - care au condus firme de IT - si care se simteau oarecum frustrati ca “ii invatam tehnologie”. Au apreciat pozitiv faptul ca persoanele pe care le-au intalnit in Romania erau la curent cu ultimele tehnologii, detineau instrumente de ultima generatie si stiau sa le manuiasca foarte bine. Erau aprecieri sincere. Desigur, daca vorbim despre turism, atunci avem multe de invatat de la ei. Domeniul IT s-a dovedit foarte atractiv, fascinant pentru multi tineri romani.

Rep: De ce?

M.B.: Cred ca s-au intalnit mai multi factori. Poate ca scoala a insistat mai mult pe stiintele exacte, care au fost o platforma foarte buna pentru IT; apoi, domeniul “a sunat” intr-o vreme mai bine decat orice altceva, si atunci s-a creat un entuziasm.

Intr-un centru universitar ca si Clujul, unde nu erau foarte multe alternative, existau multi oameni care au vrut sa faca ceva in IT.  Brinel a avut sansa sa fie o alternativa viabila, intr-un loc unde foarte multi doreau sa lucreze in IT. In plus, am avut sansa sa colaboram de foarte deverme - inca din 1994 - cu companii mari. De exemplu, Brinel a fost prima companie din afara Capitalei care a semnat un contract cu Compaq. Lucram de multi ani cu HP, cu IBM si cu alte nume mari in domeniu, iar aceste colaborari ne-au facut sa invatam cum isi pun problemele companiile de acest gen. A fost un transfer de cunostinte, de bune practici, de metodologii, care ne-a facut sa devenim tot mai atractivi pentru tineri. Fireste, am fost atractivi si pentru o parte dintre cei care doreau sa emigreze in Canada sau SUA, deoarece Brinel lucra cu certificari Microsoft, HP sau IBM - care se cerau oriunde in lume. Am creat niste certicate verificabile.

Pe de alta parte, Brinel a fost un punct vizibil, un punct in calea tinerilor care vroiau sa faca IT si sa ramana aici. S-a creat o atmosfera frumoasa.

Rep: Vorbim de peste 150 de oameni care formeaza echipa Brinel...

M.B.: Da, avem circa 160 de oameni, impartiti predominant in Cluj si Oradea, dar si in mici grupuri in Timisoara, Sibiu si Bucuresti. Unele sunt puncte de lucru, altele sucursale, altele sunt companii preluate pe parcurs. Am incercat sa preluam pachetul majoritar in aceste companii atunci cand ne-am dorit o evolutie mai rapida decat am fi putut sa o facem noi de la zero. Iar unde am intalnit parteneri valorosi, care au fost dispusi sa imparta cu noi riscurile si beneficiile coabitarii, am facut acel pas.

Rep: Care sunt punctele forte ale companiei Brinel?

M.B.: Oamenii, cu siguranta, si modul lor de a se exprima in piata. Au reusit rapid sa invete - nu stiu sa va spun de unde a venit acea invatatura - ca e foarte important sa creeze intre Brinel si beneficiari o interdependenta pozitiva. Au o atitudine entuziasta, incepand cu provocarea venita de la beneficiar pana la placerea de a rezolva acea problema. Este vorba despre un anume mod de a solutiona cat mai bine provocarile tehnologice ale clientilor, care a generat un sentiment de incredere. Acest sentiment s-a extins si, incetul cu incetul, ca un bulgare care se rostogoleste, coaguleaza multe energii pozitive si genereaza satisfactii. Iar satisfactia, stiti bine, e mai mult decat marketingul.

Repetand an de an acelasi exercitiu, se creeaza o incredere. De aceea ne place sa spunem ca Brinel a avut o crestere sustenabila. Nu ne-am propus sa dam lovitura intr-un an, sa realizam 300% dintr-o data. Nu poti sa formezi, brusc, de 3 ori mai multi oameni. Fiecare creste langa un alt om cu experienta, fiecare depinde de acea atitudine pozitiva fata de client. Au fost si momente de aroganta ale unor superspecialisti; am ales sa pierdem cativa dintre ei decat niste clienti buni. Nu poti sa te impui prin aroganta.

Rep: Prin prisma integrarii in UE, 2007 a fost un an diferit pentru Brinel? Ati gandit altfel strategiile, serviciile, produsele?

M.B.: Ne-am pregatit din timp, dar tot am fost surprinsi. Anumite efecte nu le-am simtit decat atunci cand s-au intamplat. Stiam ca nu va mai fi problema vamii, dar nu ne-am asteptat, de exemplu, ca produsele pe care le aducem de la furnizorii europeni sa ne fie livrate nu in 21 de zile, ca pana acum, ci in 2,3 zile sau chiar 24 de ore. In aceste conditii, a trebuit sa ne reproiectam sistemul de colaborare. Nu mai e nevoie sa aducem echipamente pentru o luna, ne putem gandi la un necesar pentru o saptamana. Multe lucruri de acest gen au generat surprize, reasezari, reproiectarea unor solutii sau asistenta suplimentara la beneficiari.

Pe urma, 2007 a fost un an destul de bulversat in sfera politica si - vrem, nu vrem -  trebuie sa recunoastem ca multe dintre cheltuielile IT din Romania depind destul de mult de partea bugetara. Noi nu depindeam de cheltuielile bugetare in mod direct, insa atunci cand nu vin destule resurse de acolo, toti marii jucatori se reped catre sistemul privat. Nu vorbim despre multinationale, deoarece in aceste cazuri lucrurile sunt destul de clar definite si asezate.

Au fost cateva luni de incertitudine si multe proiecte s-au amanat. Apoi, ordonanta achizitiilor publice are niste proceduri foarte lungi. Toata lumea poate contesta orice, oricand, nimeni nu pateste nimic. De exemplu, am lucrat cateva zeci de proiecte in aceasta vara, iar licitatiile s-au amanat exact in momentul depunerii proiectelor. Munca a fost depusa, cheltuielile efectuate, banii imobilizati la banca – vorbim despre scrisori de grantie bancara, si nu stii daca vei avea vreodata un return al acelui efort.

Din punctul acesta de vedere, a fost un an perturbat. Nu as putea spune daca a fost un an rau sau bun. Avem totusi satisfactia ca din primele 12 licitatii desfasurate pe partea de invatamant, am castigat 9. Fireste, exista contestatii peste contestatii. Se contesta orice: criterii, termene, conditii, principii, intr-o dorinta nebuna de a strica munca celorlati; nimeni nu castiga nimic din contestatii. Ne-am trezit cu n situatii de acest gen, amanate sistematic cam de acelasi firme.

Dar, credem ca pana la final va fi un an bun, cu un efort supraomenesc in ultimul trimestru, cand se vor suprapune acele amanari peste varful obisnuit al pietei. Va fi dificil, pentru ca nu resursele umane nu pot fi dublate de zi pe maine. Speram sa iasa bine.