Business - Resurse umane

Telefonul suna, raspunzi fara sa banuiesti nimic si dintr-o data te trezesti in fata unei propuneri de a fi parte intr-un proiect de recrutare din domeniul tau de activitate - o noua oportunitate de dezvoltare, o companie multinationala, o pozitie asa cum iti stabilisesi in obiectivele tale profesionale etc.

In timp ce asculti consultantul care iti ofera informatiile initiale legate de pozitia in discutie, te gandesti cu surprindere ca de vreun an nu ai cautat nimic nou, nici macar nu ti-ai actualizat CV-ul, nu ai discutat cu prietenii despre o schimbare si nu ai discutat cu seful direct ceva similar. Sa fie o farsa a unui prieten sau un test din partea companiei? Nici pe departe, tocmai ai fost contactat de “vanatorii de capete” ! Daca intrebi companiile de la care au plecat angajati in urma acestui demers cum percep aceasta “vanatoare”, cu siguranta nu ti se va oferi un raspuns in nuante pozitive. Pe de alta parte, daca abordezi companiile care au apelat la head-hunting, cu siguranta raspunsul va accentua competenta candidatilor identificati in urma utilizarii acestui instrument de recrutare, valoarea adaugata adusa de ei in interiorul companiei si rapiditatea de preluare a activitatii prescrise de Job Description.

Intre acesti doi poli extremi, ce este Head-Huntingul?

Etimologic, termenul descrie actul - barbar in perceptia contemporanilor - vanarii si pastrarii de trofee, fiind utilizat in zilele noastre pentru a ilustra identificarea si recrutarea expertilor dintr-un anumit domeniu. Este un instrument folosit de cand lumea, poate cu diverse denumiri de-a lungul timpului, dar care consta in ceva extrem de simplu - sa furi oamenii cei mai buni de la companiile concurente. Cu siguranta, “vanatoarea de oameni” va starni dezbateri inca multa vreme in Romania, insa este nevoie sa constientizam ca avem o resursa umana in dezvoltare, ce nu mai poate fi atrasa cu “ortodoxul” proces de recrutare bazat pe anunturi. Ca sa reducem nuanta agresiva a termenului “vanatoare”, este important de subliniat ca head-huntingul se desfasoara sub emblema profesionalismului si a legalitatii. Vanatorii trebuie sa detina, pe de o parte, abilitati extraordinare de comunicare si persuasiune, sa stapaneasca bine domeniul pentru care fac head-hunting, cultura organizationala a clientului si politica acestuia de resurse umane, dar poate mai mult decat atat, trebuie sa posede un simt acut al integritatii. Criticilor acestei tehnici tinem sa le subliniem urmatorul aspect: vanatorii pot sa propuna, pot chiar sa convinga, dar cu siguranta nu pot presa angajatii unei companii sa accepte oferta lor. Celor care prefera aceasta tehnica, de asemenea le spunem ca presupune costuri mai mari decat abordarea clasica de recrutare, de aceea se foloseste pentru anumite pozitii  - middle/top management sau pentru pozitii foarte specializate. Lasand deoparte prejudecatile ridicate de aceasta tehnica, am putea sa tinem seama de oportunitatea de dezvoltare oferita si sa ne amintim ca: “Progresul apare atunci cand pregatirea se intalneste cu sansa!”(Seneca)