Business - Resurse umane

O dimineata obisnuita de la serviciu. Te suna seful si-ti spune ca asteapta raportul lunar pe ora 10, ca la ora 12 aveti sedinta si dupa aceea trebuie preluate camioanele din vama ...a, si, ca fapt divers, afli ca weekend-ul acesta trebuie sa participi si la un training.

Iar ti-a dat peste cap programul, iar vei avea nevoie de argumente ca sa explici familiei ca nu vei fi cu ei... Aceasta “dimineata” poate parea ca “deja vu” pentru multi dintre noi. Daca mai si ploua afara si ti-ai lasat umbrela acasa, e clar ca ziua incepe minunat. De cele mai multe ori, trimiterea angajatului la un training se face fara nici o explicatie sau pregatire prealabila: apare, pur si simplu, ca un alt “cartof” in plasa cu legume pe care o “duce” saptamanal sau zilnic. Poate de aceea, o data ajuns la training, fata lui spune totul: “ca este aici in timpul sau liber, ca ii raman o multime de probleme nerezolvate, ca este firesc sa nu se implice in ceea ce urmeaza sa se intample, ca nu are timp pentru asa ceva, oricum ce a fost de invatat a invatat deja, este prezent la training  pentru ca asa vrea seful sau cei de la resurse umane... “ Sunt o multime de lucruri si ganduri care ne pregatesc psihic pentru ratarea cu brio a unui eveniment de acest gen ... training-ul. Training-ul, cuvant preluat “mot a mot” din limba engleza - spre disperarea pruteniana - trece prin aceeasi “trauma” semantica pe care a incercat-o prin anii ’90  cuvantul “manager”. Daca azi, conceptul de “manager” este cat de cat inteles si acceptat, nu putem spune acelasi lucru despre conceptul de “training”.

Ce este, de fapt, training-ul?

Daca intrebi profesionistii din domeniul resurselor umane, ei iti vor spune, seriosi si patrunsi, ca “este unul din cele mai dinamice si eficiente modalitati de dezvoltare profesionala a angajatilor”. Profesorul de la facultate, in prag de pensie, va spune sarcastic: “Domnule, eu training-uri de astea am facut toata viata, atata doar ca le-am spus cursuri...” Participantul la training iti va spune la final: “Am vorbit despre ce fac eu la serviciu, am aflat ce fac si altii si am aflat lucruri noi. Am deja cateva idei despre ce as putea sa schimb ca sa mearga lucrurile mai bine. Nu stiam ca se poate si astfel...” Inainte de toate, training-ul este o oportunitate  de invatare care se adreseaza noua, adultilor. Mai pot adultii sa invete, mai au motivarea si resursele necesare sa constientizeze ca orice “cartof” nou in plasa cu legume reprezinta o sansa pentru cariera, pentru satisfactia personala si profesionala?

Einstein spunea intr-un moment de cumpana ca “este mai dificil sa spargi un stereotip decat un atom”. Convingerea ca procesul invatarii a luat sfarsit odata cu liceul sau facultatea ne insoteste pe multi dintre noi. Provocarea de a ne implica intr-un nou proces de invatare ne pune pe ganduri. Creierul uman ajuns la varsta adulta mai poate sau nu mai poate sa evolueze? Cat de “intepenite” sunt “autostrazile” neuronale ale creierului? Cat de intepeniti am devenit noi, adultii, in rutinele zilnice, personale si profesionale?

Participam la un training pentru ca trebuie sau pentru ca ne dorim sa crestem? Sunt cateva intrebari de inceput menite sa ne intoarca spre noi insine, sa punem in balanta propria crestere spirituala, profesionala...