Opinii - Comentarii

Daca ar fi sa credem citeva ziare apropiate presedintelui si de-am lua in seama zambetul verde si stramb al pedistilor, e o rusine, pentru un om de stat, sa aiba consilieri.

Homosexual, evreu, cinic si adept al campaniilor negative. Asa e caracterizat, abrupt, Arthur Finkelstein, actual consilier al lui Calin Popescu Tariceanu. A lucrat pentru Nixon si Ronald Regan, a facut praf imaginea lui Hillary Clinton si, de trei ani, e casatorit cu partenerul sau gay. Cu ajutorul lui, Netanyahu a devenit, in 1996, premierul Israelului. A rostit, la un moment dat, celebra fraza: „Intre un prost si un corupt, oamenii vor alege coruptul". Tot lui ii apartine si certitudinea din titul acestei opinii de rezerva.

Il caracterizeaza discretia. Discretia? Ce-i aia? Intr-o lume in care amantele fac politica de stat, iar prostii nu-si pot disciplina entuziasmele partizane nici macar in timpul sedintelor solemne ale Parlamentului, discretia e o boala rusinoasa, un handicap la vedere. Poate ca tocmai acesta e punctul in care Finkelstein se rupe definitiv de scena politica romaneasca. E greu sa fii discret intr-o menajerie. Cu o vorba banala, daca n-ar exista, omul ar fi trebuit inventat. Inventat de Partidul Democrat si de palatul Cotroceni. Tariceanu a inceput sa semene a om politic. Tariceanu a ajuns, in ultima vreme, sa-l contrazica pe Basescu. Mai mult, sa-l puna in dificultate. Sa discute despre teme pe care Basescu avea impresia ca le inventase el la Golden Blitz. A refuza sa fii tinta flegmelor lui Traian Basescu a nascut rani adinci in sensibilitatea unor oameni ca Boc, Videanu sau Blaga. Orban e un individ care „consuma" exagerat, doar asa explicindu-se iesirile periodice impotriva presedintelui, Crin Antonescu vrea pur si simplu sa iasa in fata, alti vreo doi, trei liberali nu prea stiu despre ce vorbesc atunci cind neaga buna respiratie a Aliantei ori deraierile Cotrocenilor, dar - totusi! - chiar si Tariceanu?  Si pentru ca Tariceanu are dreptate, tupeu si o siguranta periculoasa, democratii incearca sa-l ridiculizeze amintind ca are unul, doi, trei sau patru consilieri. Berceanu a incercat chiar sa ne faca sa credem ca, fara consilieri, Tariceanu n-ar fi nimic. Ca e, oricum, doar un „simplu purtator de partitura". Nu intru in glumitele antisemite facute de acelasi ministru spalacit, in ideea ca ideologia Romaniei Mari a nascut o stare de spirit care grohaie la asemenea poante. E, de fapt, un mod jalnic de a-l apara pe presedinte. O forma penibila de a arunca pe piata ideea ca premierul Romaniei nu gandeste.

Daca ar fi sa credem citeva ziare apropiate presedintelui si de-am lua in seama zambetul verde si stramb al pedistilor, e o rusine, pentru un om de stat, sa aiba consilieri. Langa Traian Basescu n-a rezistat nimeni. Controcenii par un focar de infectie, cita vreme, pe rand, dar fara sa rateze momentul, toti consilierii presedintelui s-au retras din motive de sanatate. Ramas singur, Basescu a trebuit sa gandeasca singur. Unde s-a ajuns, se vede. O simtim. Suntem intr-o stare de confuzie ca dupa o boala psihica. Mai avem totusi o sansa. Va rog, va implor: Nu-l  mai lasati pe Basescu sa gandeasca singur!