Opinii - Comentarii

Intr-o tara precum Romania, sahul se joaca fara rege, fara regina, cu o gramada de pioni care pot disparea oricand de pe tabla, si numai dupa logica nebunului.

Nici macar jumatate dintre noi n-am fost la referendum. Nu ne mai pasa, ori chiar ne-am plictisit de politica. N-are importanta. Straniu e ca, in ultima vreme, nu doar alegatorii trec cu nonsalanta peste astfel de probleme. Ca, pentru multi, mersul la urne e mai putin important decat o zi petrecuta la munte sau o balaceala intr-un strand jegos. De neinteles, dar semnificativ, e alt aspect: pana si politicienii s-au plictisit de politica.

Spre pilda, cand trebuia citita in sedinta comuna motiunea de cenzura depusa de PD - nascuta atat de greu de parca ar fi fost vorba de Highlander - in sala erau prezenti doar vreo douazeci de parlamentari. Si aia plictisiti, abulici, somnorosi. Mai putin, e drept, eternul Gheorghe Funar, preocupat de hermeneutica semnaturilor de pe lista depusa de Partidul Democrat, interventia acestuia mai inviorand atmosfera, precum o cafea tare dupa o noapte pierduta. Au urmat doua, trei cascaturi cumplite, paraitoare, numite declaratii politice, si apoi din nou coborarea in somnul cel de toate zilele. In somnul cel de toate motiunile.

In Romania demiterea unui guvern a devenit un soi de inviorare de dimineata, un soi de fitness politic. Un lucru de o gravitate exceptionala s-a impotmolit in ridicol si lejeritate. Clasa politica face deja politica in pijama. N-ai cum sa nu te intrebi cum de mai vor sa fie luati in serios „alesii" nostri, cand nici macar ei nu mai fac asta. Ati vazut cu cata lehamite vorbesc unii despre altii, cu cata sila isi pronunta numele, cu cata scarba comenteaza declaratiile unor lideri din alte partide? A pune sub semnul intrebarii un guvern ar trebui sa reprezinte, intre alegeri, cel mai important „seism" politic. Pentru Parlament, motiunea de cenzura impotriva guvernului Tariceanu n-a parut sa aiba mai mare importanta decit o partida de table. Hai - de sah. Intr-o tara precum Romania, sahul se joaca fara rege, fara regina, cu o gramada de pioni care pot disparea oricand de pe tabla, si numai dupa logica nebunului. Care face, sa recunoastem, legea. Pana la urma, au vrut sa scoata motiunea de cenzura de pe ordinea de zi. Cine are chef de politica la 30 de grade? Poti dormi avand in frunte orice prim ministru, pana la capat...

In timp ce Parlamentul se plictisea de moarte, Traian Basescu deschidea, vag gangav si tot somnoros, Conferinta OSCE pentru combaterea discriminarii. O manifestare care nu mai putea fi anulata, cum a fost stearsa din program actiunea impotriva discriminarii la ultima finala de Cupa a Romaniei la fotbal, numai pentru ca presedintele, prezent la meci, ar fi fost pus intr-o situatie delicata de mesajele care combateau discriminarea. Traian Basescu a deschis Conferinta OSCE cu un discurs pentru „initiati", dand asigurari ca poporul roman e marcat de o „traditie a tolerantei" chiar daca, uneori, in intimitate, mai manifesta si „derapaje verbale". E de neinteles cum isi permite, chiar dupa acel zdrobitor 75%, presedintele sa-si substituie apucaturile sale comportamentului intregului popor roman. Eu, marturisesc, am inlemnit: vorbea despre el - era clar ca derapajele verbale faceau trimitere la delicata expresie „tiganca imputita" - ca si cum ar fi vorbit despre intreg poporul roman. Se scuza in numele poporului, se explica prin comportamentul colectiv.

Cata vreme oamenii politici discuta problemele serioase ale tarii in pijama si ne trateaza ca pe niste fursecuri, presedintele ne pune, si mie, si tie, tuturor, in carca intreg comportamentul lui bolovanos. E clar ca se crede poporul. Mai nou, o stiti, se crede si unsul lui Dumnezeu pe pamant. Ne-a spus-o, limpede, la Sibiu. Asa ca ma astept, peste nu multe zile, sa spuna ca Iisus Hristos are probleme cu coloana si se va opera la o clinica din Viena. Pe banii uneia dintre fiicele Mariei Magdalena.