Opinii - Comentarii

Nu-l iubesc defel pe Basescu. Dar acuma, scriind, ma ingrozesc ca macar un elector, un singur elector, va fi de acord cu demiterea sa in schimbul carnii tocate incinse in mustar.

Bucuresti, Constanta, Sibiu, Cluj, Baia Mare. Romanii au prins, din nou, gustul adunarilor electorale. Suntem un popor care am face revolutii din ceas in ceas, intre cumparaturile din piata si cearta de seara cu nevasta. Stranutul tine de cumpana secolului, iar schizofrenia romaneasca de destin. Cand nu poti fura, ca Jean Valjean, o paine intreaga, te multumesti cu firimituri si te scuzi ca exista o dieta istorica pe care trebuie s-o respecti. Francezii au facut o singura revolutie, si le-a ajuns. Mai mult, au dat posteritatii chiar un dictionar al revolutiei. Al nervilor care cuprind, din cand in cand, istoria. Au impus Europei fixatii lingvistice. Robespiere, Bastilia, Liberte, Egalite, Fraternite. La cum urla participantii, la cat de fericiti par pensionarii si membrii de partid - nu conteaza care partid -, copiii strazii si cei plictisiti la serviciu, suspendarea presedintelui Basescu, daca nu s-ar fi produs in mod natural, trebuia inventata. Era nevoie de ea. O nevoie stringenta.

Putem sa nu avem autostrazi, putem sa ne batem joc de justitie, politica noastra externa poate fi, mereu, in contradictie cu lucrurile mari care se intampla in lume, putem fi atat de prosti incat sa ratam toate finantarile europene, putem importa grau, mere si fleici de porc, dar nu ne permitem, daca vrem ca poporul acesta sa supravietuiasca, sa ratam revolutiile la minut. Revolutiile cu aprobare de la primarie. Revolutiile intre ore fixe. La inceput m-a surprins, apoi m-a intristat incrancenarea participantilor la mitingurile pro- ori anti-Basescu. Nu ma gandesc aci la politicieni. Ei isi fac meseria de contabili ai inconstientei noastre. De profitori ai ideologiei neantului. Oarecine spunea ca nu-i poate uri pe cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea presedintelui fara sa-i urasca si pe cei, multi, al naibii de multi, care i-au trimis in Parlament. La mitinguri tocmai ei sunt prezenti. Activii. Cei care au senzatia ca atitudinea lor conteaza. Cei care se inghesuie la urne sunt cei care se inghesuie si la marile adunari populare. PSD e prezent la sambra oilor si imparte mici, bere si gratare inainte de a vorbi Geoana. Ma intreb cata logica incape in gandirea unui pesedist care urla Jos Basescu avand grija sa nu-i alunece de pe carton pomana.

De 1 mai, Vanghelie a cerut sa nu se manance atata vreme cit Mircea Geaona isi tine discursul. Fara sa stie, a picat peste o fraza celebra. Cat fripturile sfaraie, glasul politicii tace. O spun a nu stiu cata oara. Nu-l iubesc defel pe Basescu. Dar acuma, scriind, ma ingrozesc ca macar un elector, un singur elector, va fi de acord cu demiterea sa in schimbul carnii tocate incinse in mustar. Nu poti fi definitiv cand iti curg balele si ragai bere capatata de-a moaca. Decat o asemenea Romanie, mai bine una formata doar din Traian Basescu. Ce-i drept, n-avem de ce ne plange nici cu sustinatorii din cealalta tabara. Aceeasi incrancenare, aceeasi atitudine de apocalips politic daca ei n-ar urla. Daca n-ar huidui oameni despre care nu stiu nimic, doar pentru ca presedintele le rosteste numele intr-un context negativ. Sunt convins ca nici unii, nici altii n-au iesit in strada in decembrie '89. Acum au parte de mica lor revolutie. De revolutia lor la minut. Grabita, gifiita, in siguranta.

Romanul face revolutie doar cand se stie aparat de cordoane de politisti. Mitingurile din marile orase se fac cu oameni adusi din judetele din jur. Multi dintre ei cred ca nu si-au mai facut concediul de ani de zile. N-au fost nici la munte, nici la mare, iar despre un sejur in strainatate nici nu poate fi vorba. Va dati seama ca, politic, tara asta depinde de niste oameni care isi fac concediile pe la mitingurile electorale, cand le asigura partidul transport gratuit si doua sendviciuri reci?