Opinii - Comentarii

De ce nu merg lucrurile cum trebuie in Romania? Printre raspunsurile care ne vin in minte, se numara adesea clasicul „din cauza mentalitatilor”, adica un fel de „asta e!”, dar mai cu pretentii. Mentalitatile si actiunile oamenilor depind insa la randul lor de setul de reguli in vigoare intr-o societate. Dintre aceste reguli, cateva au o importanta deosebita, iar neglijarea lor ne afecteaza pe toti.

Mentalitatile pot fi intelese ca un set de rutine, cu o raspandire generalizata in randul membrilor societatii. Nu este nimic rau, rutina fiind o descoperire extraordinara a mintii umane, care-i permite sa-si economiseasca puterea de calcul si s-o utilizeze eventual in alte scopuri. Rutina apare atunci cand aceeasi solutie se dovedeste acceptabila (nu neaparat optima) la o problema recurenta, adica atunci cand este mai avantajos sa nu „optimizezi” in permanenta. Altfel spus, rutina apare si dainuie daca solutiile din trecut sunt satisfacatoare si in prezent. Aici poate fi gasita originea expresiei „merge si asa”, atat de criticata in dezbaterile privind mentalitatile romanilor. Oamenii isi modifica rutinele atunci cand constata ca ele conduc la erori care sunt mai costisitoare decat efortul de gandire necesar identificarii noilor solutii (eventual, a noilor rutine) si decat efortul de adaptare la acestea.

O prima concluzie ar fi ca nu toate mentalitatile au acelasi efect. O societate in care sunt dominante mentalitatile compatibile cu spiritul de initiativa si cu producerea de bogatie va cunoaste o dezvoltare mai rapida decat o societate cu mentalitati orientate spre asistanat („sa ni se dea!”) si spre redistribuirea bogatiei („legal”, de catre guvern, sau prin furt). Redistribuirea bogatiei, chiar daca „se da cate putin, sa ajunga la toata lumea”, nu sporeste bogatia existenta in societate. Dimpotriva, eforturile creatoare sunt penalizate (se va produce mai putin in viitor) si o serie de resurse vor fi deturnate spre sectorul redistributiv: lobby pentru a beneficia de transferuri, protectie impotriva altora care fac acest lucru, plus birocratia care supravegheaza si amplifica acest proces.

Din punct de vedere economic, decizia de-a accepta sau nu o anumita rutina este una rationala, bazata pe costuri si avantaje, fiind determinata de incitatiile si preferintele fiecarui individ in parte. Exista insa o ipoteza implicita in acest rationament si anume responsabilitatea indivizilor pentru actiunile lor. Astfel, daca oamenii beneficiaza de rezultatele pozitive ale deciziilor corecte pe care le-au luat si suporta consecintele eronate ale acestora, ei vor fi motivati sa abandoneze rutinele nepotrivite si sa actioneze altfel, de la caz la caz, pana la eventuala descoperire a unor noi rutine. Daca responsabilitatea individuala lipseste, efortul pe care-l presupune readaptarea nu ar mai fi justificat: rutinele ineficiente persista, iar lumea acuza… mentalitatile.

La terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, mentalitatile germanilor (sau coreenilor) nu erau foarte diferite intre Est si Vest (respectiv Nord si Sud). Ele s-au modificat - cu consecintele cunoscute - ca urmare a impunerii in partea de Est (respectiv Nord) a unui set de reguli care limitau libertatea de actiune, care disociau actiunile de consecintele lor (pozitive sau negative), altfel spus, a unui set de reguli care au deresponsabilizat populatia. Principalul mijloc prin care s-a ajuns la acest rezultat a fost restrangerea sau chiar suprimarea drepturilor de proprietate. Mentalitatile s-au diferentiat tot mai mult in cadrul fiecarui popor. Acest proces nu este ireversibil, insa procesul de responsabilizare este mult mai dificil: este atat de comod sa intrebi ce a facut statul (sau altcineva) pentru tine in loc sa te intrebi ce ai facut tu pentru ameliorarea propriei soarte!

Schimbarea mentalitatilor in sensul compatibilizarii lor cu dezvoltarea economica nu este posibila fara o responsabilizare a oamenilor. Romania trece, de mai multi ani, printr-un proces de redefinire a regulilor, ceea ce genereaza nesiguranta si, adesea, ostilitate. Alteori, apare speranta, cum este cazul votului uninominal. Cine sunt deputatii si senatorii pe care i-ati votat („la pachet”) in 2004? Ce influenta ati avut in stabilirea listelor si a ordinii pe lista? Presupunand ca va cunoasteti reprezentantii, sunteti multumiti de activitatea lor? Daca nu sunteti multumiti, cum puteti sa-i sanctionati? Potrivit promotorilor sai, instituirea votului uninominal ar putea conduce la responsabilizarea clasei politice si la schimbarea „mentalitatilor” acesteia, mai ales daca alegatorii dispun de posibilitatea reala de destituire a alesilor pe parcursul mandatului. Votul uninominal ii face intr-adevar pe alesi mai responsabili in fata alegatorilor, ceea ce ar justifica entuziasmul in favoarea sa. Alegatorii pot cere insa si mai multa redistribuire, ei pot cere ca „statul” (adica ceilalti contribuabili) sa se ocupe de bunastarea lor, prin sacrificarea celebrei capre a vecinului. Modul in care sunt trimisi reprezentantii in Parlament este o problema serioasa. Mai importanta este insa limitarea puterii de care dispun acestia. De fiecare data cand cerem ca „statul” sa ne dea cate ceva platit de altii, noi sporim puterea pe care stimatii nostri reprezentanti o au asupra noastra.

Desigur, votul uninominal responsabilizeaza alesii. Mai ramane de realizat responsabilizarea alegatorilor. Dar este greu, din cauza mentalitatilor…