Opinii - Editoriale

Scriu pentru prima oara despre procesele numite generic Gazeta. Poate ca ar fi trebuit sa scriu mai demult, dupa ce procurorii Mircea Hrudei si Daciana Deritei m-au audiat, ulterior arestarii ziaristilor organizati intr-un asa-zis “grup infractional”. Fiind martora in procese, am considerat ca e corect sa nu ma implic mediatic tocmai pentru a nu fi acuzata ca influentez, vezi-Doamne!, marturiile altora.

Ieri (18 ianuarie) am fost audiata de catre o instanta clujeana, in calitate de martor, intr-un proces in care omul de afaceri Arpad Paszkany este acuzat de sprijinire a unui grup infractional organizat si santaj, parte vatamata fiind omul de afaceri Iulian Dascalu.

In esenta, Paszkany este acuzat ca in perioada 2004-2006 ar fi finantat publicatiile trustului Gazeta astfel incat asa-zisul grup infractional creat aici sa lucreze in interesul sau personal sau al firmelor sale, iar prin intermediul unei campanii de presa l-ar fi determinat pe Iulian Dascalu sa ii vanda un teren la un pret subevaluat.

Am fost redactor-sef al Gazetei de Cluj timp de trei ani, de la infiintare - mai 2002, pana in aprilie 2005, cand am plecat pentru a deschide Saptamana Clujeana. In perioada respectiva l-am intalnit pe Arpad Paszkany la cateva evenimente publice. Am avut o singura intalnire privata cu domnia-sa, in primavara anul 2006, la un an dupa plecarea de la Gazeta de Cluj, cand i-am luat un interviu care a fost publicat in prima editie a revistei Oameni de Succes.

Cat timp am lucrat la Gazeta de Cluj, Arpad Paszkany nu a vizitat niciodata redactia. Nu am primit nici o sugestie din partea domniei-sale. Nici un e-mail. Nici un telefon. Nici o rugaminte. Nici un “ordin”. Nu am discutat cu nimeni si nici nu am auzit discutii prin redactie ca acesta ar finanta din umbra Gazeta de Cluj. Nu am vazut nimic care sa dovedeasca faptul ca acesta ar avea o relatie speciala cu ziarul.

Stiu ca avea un contract de publicitate cu Gazeta de Cluj. Daca ar fi fost singurul contract al ziarului si daca banii din acel contract ar fi permis plata cheltuielilor lunare de functionare (plus un mic profit, ca asa e in business) - as fi putut spune: da, Paszkany finanta Gazeta de Cluj. Dar nu era nici pe departe asa. Era un banal contract de publicitate, la fel ca alte contracte ale ziarului.

Nu ma pronunt aici asupra articolelor de presa pe tema licitatiei organizate de Consiliul Judetean in vederea concesionarii terenului pe care s-a construit Iulius Mall deoarece nu mai lucram la Gazeta de Cluj atunci cand acestea au fost publicate, nu le-am recitit si nu mi se par relevante pentru articolul de fata.

Mi se pare interesant insa modul in care sunt puse in scena si orchestrate unele dosare penale. In dosarul Paszkany-Dascalu am vazut ieri doua declaratii semnate de mine. Una scrisa de mana de catre cineva, cu culoare albastra, pe care apare semnatura mea cu culoare neagra, iar o alta scrisa la calculator si semnata tot cu culoare neagra. Intr-adevar, am fost la Parchet de doua ori, dar in dosarul Paszkany-Dascalu am dat o singura declaratie (in februarie 2007). Cealalta declaratie (noiembrie 2006) am dat-o in dosarul jurnalistilor arestati anterior. 

Admitand ca Parchetul are xerox color (ma voi interesa) si ca a multiplicat declaratia “originala” care ar fi trebuit sa se afle la dosarul Gazeta (dosar trimis de Tribunalul Braila inapoi la Parchet, pentru completarea cercetarilor), astfel incat la dosarul Paszkany-Dascalu sa fie tot o declaratie scrisa cu culoare albastra - ramane totusi un mister pentru mine cum a fost posibil ca declaratia mea sa cuprinda afirmatii si enunturi pe care nu le-as fi putut face vreodata, indiferent de conditiile de audiere (despre care voi discuta, daca va fi cazul).

Reformularea propozitiilor, rezumarea frazelor, modificarea topicii cuvintelor, introducerea unor termeni noi sunt cateva dintre modalitatile prin care sensul unei declaratii date in justitie poate fi alterat sau chiar denaturat, in mod voit sau nu.

Cert este faptul ca ieri, in fata instantei, am ramas perplexa cand judecatoarea a citit din propria-mi declaratie data la Parchet. Am aflat astfel ca as fi spus ca stiu ca Arpad Paszkany folosea ziarele din trustul Gazeta in interes propriu si ca era de notorietate faptul ca acesta finanta publicatiile respective.

In realitate, la Parchet, la aceste intrebari am raspuns ca am aflat din articole de presa despre chestiunile respective, in special dupa arestarea ziaristilor.

De altfel, si ieri, dupa ce i-am spus judecatoarei ca nu stiu ca omul de afaceri sa fi avut o relatie speciala cu Gazeta de Cluj atata timp cat am lucrat acolo, judecatoarea m-a intrebat: “Dar ce ati auzit pe holurile redactiei? Ce ati auzit in mediul jurnalistic?”. I-am raspuns ca am auzit multe, inclusiv zvonul ca presedintele tarii ar avea o amanta, dar ca nu le pot crede pe toate. Lasand la o parte cele doua intrebari, judecatoarea mi s-a parut rezonabila.

Cuvantul “notorietate” a fost utilizat de procurori in cazul mai multor declaratii ale martorilor din procesele Gazeta.  (NOTORIETÁTE s.f. Insusirea de a fi notoriu, faptul de a fi cunoscut de multa lume; reputatie, faima.- Sursa DEX ‘98). Notorietatea nu valideaza insa intrinsec veridicitatea informatiei respective.

Nu poti construi o acuzare, cu atat mai putin sa condamni pe cineva pe baza zvonurilor auzite de martori in “mediul jurnalistic” sau in oricare alt mediu si nici pe baza informatiilor pe care martorii le-au aflat din articole de presa.

Daca “notorietatea” relatiei lui Arpad Paszkany cu Gazeta de Cluj este unul dintre elementele pe care se bazeaza acuzarea (mi-e greu totusi sa cred ca ar fi chiar asul lor din maneca, dar nimic nu e imposibil), atunci nu pot spune decat ca avem de-a face cu un proces penibil. Notoriu de penibil ...