Societate - Justitie

Mediatorii romani asteapta normele metodologice care stabilesc in ce conditii pot profesa.

Medierea este un mijloc de rezolvare a conflictelor prin care partile implicate ajung la o intelegere cu ajutorul unui facilitator impartial - mediatorul - care ii ghideaza spre o solutie fara a le-o impune. Medierea este folosita cu succes ca alternativa la rezolvarea conflictelor pe cale judiciara. De exemplu, in SUA exista o adevarata cultura a medierii, datorita careia doar 5-10% din toate conflictele ajung sa fie solutionate intr-o sala de judecata. Tocmai din nevoia de a reduce numarul de cazuri din instante si de a fluidiza actul justitiei, in Romania s-a emis Legea nr.192 din 2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, ca mijloc de a realiza reforma in justitie ceruta de Uniunea Europeana inaintea aderarii.

Cadrul legal

Potrivit legii, pot recurge la mediere atat persoanele fizice, cat si cele juridice, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in chestiuni dintre cele mai diverse, de la conflicte familiale (continuarea casatoriei, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor etc.), la cele de vecinatate, la probleme legate de protectia consumatorului, la cauze civile, comerciale sau chiar penale. Conform legii, nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale si nici conflictele de munca. In toate cazurile eligibile, partile apeleaza in mod voluntar la mediere, au dreptul de a-si alege in mod liber mediatorul si se bucura din partea acestuia de neutralitate, impartialitate si confidentialitate. Medierea are loc in baza unui contract de mediere, acceptat de ambele parti, si se incheie cu semnarea unui proces-verbal care cuprinde termenii acordului. Fiecare din parti poate refuza medierea sau o poate parasi in orice moment. Pentru a intelege pe deplin aspectele problemei (juridice, comerciale, tehnice etc.), mediatorul poate cere parerea unor experti, carora nu le va dezvalui identitatea partilor. Tot pentru pastrarea confidentialitatii, mediatorul este obligat sa distruga, la incheierea unei medieri, toata documentatia aferenta ei. Legea mai spune ca autoritatile cu prerogative jurisdictionale trebuie sa informeze partile asupra avantajelor folosirii medierii pentru rezolvarea conflictelor si sa le indrepte spre aceasta solutie. De asemenea, legea atribuie responsabilitatea coordonarii activitatii de mediere din Romania Consiliului de Mediere, format din 9 membri, alesi dupa criterii bine stabilite.

Craiova, capitala medierii

Cea mai reprezentativa asociatie din domeniul medierii, judecand dupa numarul centrelor din tara si dupa numarul de reprezentanti in Consiliul de Mediere, 4, este Uniunea Centrelor de Mediere din Romania (UCMRO). Inceputul acesteia este legat de un centru pilot de mediere infiintat la Craiova, in 2003, in cadrul unui proiect al Ambasadei SUA, in colaborare cu Ministerul Justitiei si Baroul Dolj. In urma acestui experiment reusit, care a aratat ca exista interes din partea publicului pentru mediere, incepand din 2005, din fiecare judet al tarii au fost instruiti, la Craiova, cate 10 avocati, care au creat cate un Centru de mediere in judetul lor, reunite apoi in UCMRO. Toate instruirile au fost gratuite, la fel ca si asistenta acordata pana acum in medierea conflictelor. Potrivit PR-ului UCMRO, Zeno Sustac, Uniunea se poate lauda ca pana in prezent, din cele 1.000 de cauze trimise de catre instantele judecatoresti catre ea, a solutionat pe calea medierii o treime, si, mai mult, in peste 90% dintre acestea solutia s-a gasit intr-o singura sedinta de mediere, adica in maxim 3 ore.

Medierea in ONG-uri

Pe langa centrele sustinute de Ministerul Justitiei, mediatorii s-au organizat si in diverse ONG-uri. De altfel, aceste organizatii non-guvernamentale au meritul de a fi promovat medierea inca din 1996, prin diverse proiecte, prin formarea de mediatori si prin participarea din partea societatii civile la elaborarea Legii nr.192. O astfel de organizatie, Asociatia Pro Medierea (APM), a deschis saptamana trecuta, la Cluj, Centrul de Solutionare a Disputelor prin Mediere. Centrul are 15 mediatori voluntari, cu profesii diferite (asistenti sociali, psihologi, profesori etc.), gata sa ofere consultanta gratuita persoanelor interesate. Centrul de la Cluj este rezultatul unui proiect PHARE realizat in parteneriat de APM si Societatea Academica din Romania si se va finanta inca 6 luni din bani europeni. Gabriela Bucur, coordonatoarea centrului, ne-a declarat ca, datorita interesului aratat de public pentru mediere, Asociatia Pro Medierea va organiza cursuri de formare in perioada iunie-iulie, astfel ca Centrul va putea avea mai multi mediatori.

In stand-by

In ciuda rezultatelor UCMRO si ale ONG-urilor de profil, medierea are inca un statut incert in Romania. La aproape un an de la publicarea in Monitorul Oficial, Legea nr. 192 nu se aplica efectiv. Mai exact, toata lumea asteapta ca organismul coordonator, Consiliul de Mediere, sa elaboreze normele de autorizare a mediatorilor si lista cursurilor de formare agreate. Cu alte cuvinte, inca nu exista nici un mediator autorizat in Romania. Mai mult, nu se stie care dintre cursurile de formare desfasurate pana in prezent vor fi recunoscute. De asemenea, nu se cunosc nici cursurile de masterat care dau dreptul de a profesa meseria de mediator. Dupa cum ne-a declarat Zeno Sustac, persoanele care urmeaza cursuri de formare inainte de a vedea decizia Consiliului isi asuma riscul de a face niste cursuri nerecunoscute. „In ceea ce priveste programele de master, Consiliul trebuie sa elaboreze programa acestor cursuri si sa stabileasca si conditiile pentru profesori. Prin urmare, facultatile care au inceput deja mastere de mediere, au facut-o pe riscul lor”, a spus Sustac. El a estimat ca normele asteptate de la Consiliu ar trebui sa fie gata intr-o luna, urmand ca Legea nr. 192 sa se aplice pe deplin peste alte 30 de zile.

Medierea are avantaje multiple

Avantajele medierii sunt multiple. In primul rand, ea presupune un efort financiar mai mic decat un proces. Pentru mediere nu se platesc taxe de timbru, expertize etc., iar onorariul unui mediator este suportat solidar de catre parti, fiind mai mic decat al unui avocat. Mai mult, daca pe parcursul unui proces civil, partile ajung la o intelegere pe calea medierii, taxele de timbru platite pentru investirea instantei li se returneaza. In al doilea rand, se face o importanta economie de timp. Daca un proces poate dura luni sau chiar ani, prin mediere se ajunge, de regula, la o solutie in cateva ore. In plus, partile evita sa-si faca publice problemele intr-o sala de judecata. Nu in ultimul rand, medierea are avantajul major de a nu crea invingatori si invinsi intr-un conflict. Daca intr-un proces, judecatorul este cel care da dreptate uneia din parti, intr-o mediere partile gasesc prin negociere directa si sub indrumarea mediatorului o solutie care sa le serveasca interesele si nevoile, urmarind principiul castig-castig. In plus, solutia nu va fi impusa, ca in cazul unei decizii judecatoresti si are sanse mai mari sa fie sustinuta pe termen lung. In cel mai rau caz, medierea se poate incheia fara semnarea unui acord, iar partile recurg la instanta pentru rezolvarea conflictului, insa si in acest caz se poate spune ca s-a castigat un lucru important: intelegerea mai buna a pozitiei celeilalte parti.

Cine poate media

Profesia de mediator este inclusa in Clasificarea Ocupatiilor din Romania si poate fi practicata de persoane cu studii superioare, care fie au 3 ani vechime in munca si au urmat cursuri de formare in mediere, fie au absolvit un program postuniversitar la nivel de masterat in domeniu. Cursurile de specializare trebuie sa fie recunoscute de Consiliul de Mediere, care intocmeste Tabelul mediatorilor autorizati. Pentru serviciile prestate, mediatorii au dreptul la un onorariu negociat cu partile, care „trebuie sa fie rezonabil si sa tina cont de natura si de obiectul conflictului”. Mediatorii isi pot desfasura activitatea in cadrul unor birouri sau al unor organizatii non-guvernamentale, pot fi angajati cu contract individual de munca si pot forma asociatii profesionale locale si nationale. O restrictie este ca mediatorul nu poate reprezenta in instanta vreuna din parti intr-o cauza legata de obiectul medierii.

Lege cu lacune

Specialistii apreciaza unanim ca Legea nr.192/2006 are multe scapari. In opinia lui Zeno Sustac, cea mai mare dintre ele este necesitatea ca, in unele cazuri, acordul de negociere sa fie validat de notar sau judecator. Alte lucruri neclare sunt cerinta ca mediatorul sa aiba „3 ani vechime in munca” (aici nu se intelege daca vechimea trebuie realizata in domeniul in care persoana e licentiata sau daca formele de angajare pe contract de colaborare sau de drepturi de autor, de exemplu, se contabilizeaza) si precizarea ca mediatorii se vor specializa pe un domeniu (fara alte indicatii despre cum se poate realiza aceasta specializare si fara o motivatie a acestei cerinte). O alta sugestie ar fi sa se stabileasca in ce conditii ar fi obligatorie o incercare de solutionare prealabila prin mediere (de exemplu, litigii de valoare mica, infractiuni marunte etc).